Un american a povestit experiențele mutării din California într-o zonă rurală din Italia pentru că „nu voia să fie aproape de un McDonald’s sau Starbucks”.
O casă la preț de chilipir într-un oraș frumos, inclusiv cu menajeră și un meșter – ar fi fost motive suficiente pentru oricine să se mute în Italia, dar americanul Keith Richardson mai avea o altă cerință cheie, conform CNN.
Proprietatea în care intenționa să-și înceapă noua viață nu trebuie să fie nici pe departe aproape de un McDonald’s sau Starbucks, pentru el două simboluri ale lumii comercializate din SUA de care încerca el să scape.
După ce s-a hotărât să aleagă Puglia, regiunea predominant rurală care se întinde în călcâiul cizmei Italiei, după ce a văzut proprietăți online, un prieten expatriat i-a făcut cunoștință cu un consultant imobiliar american care locuia în zonă, care l-a îndrumat spre Nardo, un oraș liniștit puțin în interiorul coastei.
„I-am dat o listă de case care îmi plac”, a declarat Richardson, care a lucrat în sistemul de învățământ din SUA. „Ea a sugerat să includem Nardo pentru că i-am spus că nu vreau să fiu aproape de un McDonald’s sau Starbucks.”
Și, după puțină negociere, Richardson a cumpărat proprietatea în care speră să-și petreacă restul pensionării, pentru doar o zecime din costul unei proprietăți situate în mod similar în California de Sud.
„Casa era listată pentru 138.000 de euro, dar am negociat și am plătit 100.000 de euro. Am investit încă 3.800 de euro pentru a o restiliza după bunul meu plac și a-i oferi un aspect proaspăt”, spune el.
„A fost o surpriză foarte plăcută. Eram dispus să plătesc mai mult, dar am început de la 100.000 de euro pentru a vedea dacă vânzătorii vor contraoferta.” Dar aceștia nu au făcut-o.
Casa de 62 de metri pătrați pe care a cumpărat-o are două dormitoare și două băi, la parterul unui fost depozit sau locuințe pentru servitorii care lucrau în Palazzo Tafuri, unul dintre reperele din Nardo.
Locuința este realizată din blocuri de piatră roz-aurii tipice din Puglia. A venit cu un șemineu, pereți de calcar și fusese complet renovată de proprietarii inițiali.
Singura adăugire majoră a lui Richardson a fost un acoperiș permanent deasupra terasei și niște panouri din bambus puternice și de lungă durată care să îi ofere intimitate. Un preț foarte mic de plătit, spune el, având în vedere raportul calitate-preț pe care îl reprezintă casa.
„Casele din California de Sud într-o zonă ca asta ar costa între 700.000 și 1,4 milioane de dolari”, spune el.
Nardo este în afara zonelor turistice, departe de mulțime și necunoscut chiar și pentru mulți italieni. Situat în inima zonei Salento din Puglia, este aproape de „Maldivele Italiei”, unele dintre cele mai bune plaje în stil tropical din țară.
Richardson spune că este locul perfect pentru a se bucura de apropierea mării dar și de o viață mai puțin agitată și lipsită de griji.
„Puglia este cu siguranță locul în care să trăiești și să investești, dacă ești în căutarea acelui stil de viață dolce vita de coastă”, spune el.
„M-am îndrăgostit de stilul de viață italian și de atitudinea domani (mâine). Nu trebuie să vă faceți griji pentru că există întotdeauna domani. Nu vă faceți griji, ne vom ocupa domani, așa că, deocamdată, să bem o cafea și să privim oamenii care se plimbă.”
Alte puncte pozitive au fost accesibilitatea și costul mai mic al vieții în comparație cu SUA, produsele proaspete fără substanțe chimice vândute în magazinele locale și coastele superbe și plantațiile de măslini.
„Îmi amintește de California de Sud în anii 1960”, adaugă Richardson. „Îmi amintesc că în copilărie treceam prin plantații de portocali pentru a ajunge la Disneyland, Riverside, Santa Barbara.”
El spune că dragostea sa pentru Italia a provenit inițial din pasiunea sa pentru învățarea limbilor străine – el a predat spaniolă timp de câțiva ani la universitate înainte de a lucra în administrație.
Richardson s-a retras din funcția de director de cercetare al unui district de liceu din suburbiile Los Angeles în 2015 și apoi a început să călătorească în Italia de două ori pe an, explorând cu mașina închiriată cu prietenii și îndrăgostindu-se de stilul de viață al țării și de ceea ce el numește „sinceritatea” localnicilor.
În 2023, ajunsese să caute o casă și și-a restrâns căutarea la Puglia, alegând în cele din urmă Nardo pentru atracția sa non-turistică – și absența lanțurilor de fast-food din SUA.
El spune că și-a dorit un loc în care totul să fie autentic și „local”, fără nimic legat de turismul de masă sau de mărcile majore. Puglia a fost răspunsul evident:
„Plaje și coaste frumoase, orașe pitorești, vreme frumoasă (chiar și iarna) și nu plină de turiști care se găsesc în Toscana, Veneția, Milano și Roma. De fapt, majoritatea turiștilor aveau tendința de a fi italieni sau alți europeni. Dolce Vita a fost autentică.”
După aproape un an de căutare în jur, în martie 2024 a zburat din Orange County și în doar câteva zile a cumpărat casa visurilor sale din centrul istoric al orașului Nardo, înconjurată de biserici maiestuoase și palate bogat decorate.
O parte din atracția proprietății a fost apropierea de Piazza Salandra, mărginită de terase de cafenele. Un alt plus a fost că era situat la parter cu o terasă, fără scări – proprietățile mai vechi din centrele istorice ale Italiei sunt adesea răspândite pe mai multe etaje, cu scări abrupte și înguste, care sunt greu de navigat dacă ai cumpărături sau alte obiecte.
În prezent Richardson face naveta între California de Sud și Nardo, dar plănuiește, odată ce își va obține viza, să petreacă mai mult timp în Italia, deși nu permanent la început.
„Părinții mei încă trăiesc în prezent și îmi doresc atât de mult să petrec câteva luni pe an lângă ei” în SUA, adaugă el.
El intenționează să solicite o viză de ședere electivă în mai 2025, care se bazează pe o cerință de venit minim de pensie. În acel moment, va trebui să-și „predea” pașaportul consulatului italian din Los Angeles timp de trei luni pentru procesarea și aprobarea vizei.
(Citește și: Moarte suspectă: Familia lui Aaron Boupendza exclude sinuciderea și lansează acuzații grave)
La Nardo, Richardson iubește atmosfera unui oraș mic și îi place să experimenteze diferențele culturale pe măsură ce se adaptează la modul de viață local.
Acum își petrece zilele în Italia vizitând satele din apropiere, savurând cafea dimineața la numeroasele baruri și savurând mâncăruri locale la trattoriile din Nardo, unde turiștii străini sunt ceva rar.
Adaptarea la stilul italian nu a fost însă ușoară. Mai ales când vine vorba de schimburi conversaționale sincere.
„Mai multe persoane mi-au spus că nu sunt nepoliticoase, ci încearcă să economisească timp și bani” pentru a rezolva lucrurile”.
El spune că i-a luat ceva timp să se adapteze la orele locale de închidere – magazinele se închid în mijlocul zilei.
„Încă nu m-am obișnuit cu magazinele care se închid și se deschid atunci când proprietarul se simte „pregătit”. Acum ridic din umeri, merg la o cafea și mă relaxez. Face parte din dolce vita.”
Drumul lui Richardson către o nouă viață în sudul Italiei pare să fi evitat, de asemenea, multe dintre capcanele birocratice de care se plâng unii oameni atunci când se mută în țară.
Procesul de cumpărare a unei case a fost „super-ușor”, spune el.
„Poveștile de groază există doar pentru că majoritatea oamenilor nu își fac temele. Înainte de a cumpăra, consultantul și prietenii mi-au spus despre necesitatea unui codice fiscale (număr de identificare fiscală). Când am ajuns în Italia, mi s-a spus unde să merg pentru a obține un număr italian, care este și obligatoriu.”
El spune că agenția imobiliară din Nardo l-a ajutat să obțină un cont bancar, care s-a dovedit a fi mai dificil și mai consumator de timp decât cumpărarea casei.
„Băncile au nevoie fie de SSN (numărul național de asigurare de sănătate), fie de codul fiscal federal sau ambele. Procesul a durat aproximativ trei ore, dar chiar și acum sunt întâmpinat cu zâmbete de la reprezentantul care mi-a creat contul.”
Agenția i-a găsit și o menajeră care vine în mod regulat să-i curețe casa și ține legătura cu el. Iubitul ei, care lucrează în construcții, a devenit omul său de bază, rezolvând orice problemă care apare în casă în timp ce Richardson este plecat.
O mare problemă pentru Richardson a fost faptul că nu are voie să cumpere o mașină în Italia înainte de a obține un permis de ședere. „Chiar nu pot înțelege această parte a legii italiene”, spune el. Între timp, a cumpărat o bicicletă electrică și folosește mașini de închiriat.
Odată ce se va muta complet în Puglia, Richardson spune că își va închiria casa din California de Sud fratelui său geamăn, astfel încât să aibă întotdeauna un loc unde să stea atunci când va vizita Statele Unite.
El spune că așteaptă cu nerăbdare să se bucure de iernile blânde ale Pugliei, de plantațiile vaste de măslini, de orașele și satele pitorești, de frumusețea arhitecturală și de bucătăria uimitoare.
„Dacă nu ai încercat o bombette, ai trăit degeaba!”, spune el.
Bombette sunt una dintre rețetele emblematice din Puglia: o mâncare stradală constând în chifteluțe de porc proaspete umplute cu brânză și piper.
Mai presus de toate, spune că a fost cucerit de prietenia deschisă a oamenilor, care sunt „autentici și sinceri” și au grijă unii de alții.
„Îmi place faptul că pe mica mea alee în formă de L există o ‘alarmă tipică italiană și o pază de cartier’. Este un bătrân care locuiește la colțul uliței. El iese in fiecare dimineata pentru a investiga si a saluta toata ziua. Vorbește și îi urmărește pe livratorul de gaz și pe muncitorii din construcții.”
(Citește și: Vacanță de coșmar pentru o româncă în Turcia. Ireal ce i-au făcut angajații hotelului, după a achitat 1.700 de euro)